Jap-jap

Ideea de azi e legata de una mai veche.

Vazand ca nu are nici un succes, pe care l-as fi masurat in numarul de demisii din parlament daca nu de sinucideri, m-am gandit ca poate am fost prea aspru.

Astfel, solicit, cat de oficial se poate pe un blog, doua amendamente la Regulamentul Intern al parlamentului Romaniei. Trebuie sa existe un astfel de document care sa reglementeze desfasurarea sedintelor.

Ce propun, pe scurt: introducerea unui functionar specializat, cu studii medii, care sa patruleze printre banci si cum observa ca unul dintre demnitari a adormit sa aiba voie, sa fie chiar obligat, sa-i arda doua palme. Sonore, puternice, care sa se lipeasca de obrazul gros al respectivului.

Nu e o metafora, imaginati-va scena, pe care eu mi-as dori-o aplicata la modul cel mai serios. Ma ofer chiar voluntar intr-un eventual proiect pilot care s-ar dori a fi implementat.

Un parlamentar mai treaz, mai atent si mai concentrat e un slujitor al neamului mai eficient.

De aici, ideea poate fi dusa mai departe, spre exemplu ar putea sa fie legal sa-i spui in fata, la TV, la telefon sau pe strada, "Du-te-n pizda ma-tii" cand el sustine obraznic ca nu trebuie sa dea socoteala nimanui despre una sau alta.

Satul etern

Una dintre teoriile in care cred e cea a subconstientului colectiv.
Indiferent de unicitatea fiecaruia dintre noi, comportamentul nostru e uneori inscris in niste tipare. Tipare ce provin din setul comun de situatii si experiente ale noastre ca popor.
Zi de zi ma confrunt cu situatii absurde, cu oameni la fel de absurzi, ce par a uita unde si cand se gasesc. Vazand si patind una si alta, mi s-a definit tot mai clar un enunt: Romania e un mare sat.

Probabil ca am simtit asta tot timpul dar nu am stiut sa o spun articulat, cu subiect si predicat.
Pana la urma de ce nu ar fi un mare sat? Ce defineste un sat? In mod sigur nu drumurile proaste, nivelul de educatie scazut spre ne-existent, cantitatea mica de sapun pe cap de locuitor, pentru ca daca ar fi asta, disparitia satului romanesc, inerenta pana la urma, ar fi de dorit chiar.
Poate nici macar arhitectura si tehnicile constructive specifice, pe langa faptul ca difera de la o zona la alta, pana si astea s-au modernizat cu trecerea timpului.
Ar mai ramane traditiile si oamenii in sine.

Ei, oamenii astia, care majoritatea sunt maxim la a doua generatie de locuit la oras, vad, percep subconstient si "folosesc" tara asta ca pe un sat mai mare. E normal pana la urma, mai toti au parinti sau bunici la tara si atunci fara sa-si dea seama se poarta ca atare. Tiparele comportamentale sunt cele ale unor consateni.

Cand te opresete un politist ii sugerezi discret ca tatal, fratele, verisorul, cumnatul sau nepotul tau e cutare. Si el devine brusc intelegator? Cum sa te mai amendeze in cazul ala, doar oameni suntem.

Cand hranesti cainii vagabonzi din jurul blocului, uiti ca nu esti pe ulita, unde poti arunca in iarba resturile de mancare, pentru cainii satului.

Cand Basescu pupa un copil aiurea prin tara stie ca parintii lui vor fi impresionati, parintii si fratii lor la fel, ca si vecinii si prietenii vecinilor lor.

Cand spagile devin meniuri de aprozar stii ca inima celui care ia spaga nu e departe de ograda parintilor.

Toata lumea a baut un sprit cu toata lumea si daca nu l-au baut ei, atunci sigur au un cunoscut care a facut-o.

Lumea inca mai saluta un preot necunoscut pe strada cu Saru'mana parinte si inmormantarile inca mai poarta mortul in sicriul deschis, neuitand nici cele 12 opriri traditionale, asta printre masinile de pe carosabil iar la nunti inca se mai joaca hora in fata blocului.

Totul poate fi rezolvat la mica intelegere, e plin de ţaţe si de carute cu cai, prin jurul unor blocuri mai pot fi inca gasite eternele gradini de zarzavaturi si pomi fructiferi din care vreo babuta face toamna 3 borcane de gem.

Odata cu mutarea fortata a unora de la sat la oras, un intreg set de norme, de reguli sau de obisnuinte s-au mutat cu tot cu satenii expatriati.

Multi se percep pe ei insisi in felul asta si atunci invariabil interactioneaza la fel. Problema e ca uneori modelul satului-familie-mare unde saluti un satean vag sau deloc cunoscut are dezavantajele lui. Lumea uita sa se civilizeze si sa se cizeleze.

O plasma de neam prost intr-un apartament de 2 camere cu calciu pe perete nu te face mai european, ci din contra, mai taran.

Nu cred ca e cazul de alte exemple sau de alte metafore, ati inteles ideea pentru azi...
Hai noroc.

Gherila urbana

Traim vremuri interesante, epocale as putea spune.
Peste zeci de ani se va vorbi despre perioda asta si se va spune ca atunci a inceput totul.

Vorbesc de niste orase, din Romania, unde in curand o sa vedem lupte de gherila simulate.
Paintball-ul la marginea orasului, in padure sau in zone semi-amenajate nu mai poate fi o atractie fata de luptele gen counter strike printre blocuri, masini, garaje, subsoluri, cladiri abandonate.
You can't beat that.

Mi se pare pasul normal fata de ceea ce se intampla acum. Acum, numai pustile de paint-ball mai lipsesc din arsenalul celor care terorizeaza linistea sambetelor si duminicilor "tragandu-se" cu ATV-urile si dirt-bike-urile de inchiriat, prin oras, printre blocuri.

Nu vad de ce e normal si legal sa poti inchiria un ATV si sa o iei la goana pe strazi, cu motoarele alea de drujba turate la maxim, cand eu scot copiii la plimbare. Ai voie sa o iei pe scari, pe esplanade, prin spatii verzi, peste tot. Eu trebuie sa ma feresc.

De ce nu paint-ball? Mi se pare mai putin periculos si mai putin zgomotos.

Si de ce nu, ca la paint-ball, sa fii obligat sa inchiriezi ATV-uri numai daca ai o tarla undeva, amenajata sau nu, problema ta, unde sa se dea amatorii de distractii in noroi. Sau sa fie treaba celui care le ia in chirie sa isi gaseasca locuri de gonit, dar nu oras. Are tarla, foarte bine, nu are, merge la risc, daca il prinde proprietarul in padurea lui, sa-i faca ce ii da voie legea.
Atunci sa vezi adrenalina.

Acum, ce satisfactii ai, sa o iei peste betoane cu drujba cu roti, cu casca opaca si plin de noroi de sus pana jos, de parca teleportat din mijlocul vreunei competitii de profil?

Cred ca ar fi cazul umblam putin si la legislatia privitoare la agrement si timp liber. Sau macar la bunul simt.

Nu calcati iarba!

Traim inca in niste orase conduse parca de secretari de partid, amenajate pentru ei si pentru vizitele de lucru ale altor tovarasi.
Ce mi-a casunat de data asta...
O chestie care ma deranjeaza de mult si care acum mi se pare ca are si oarece aspecte practice, sau ma rog, ne-practice.

Am mai umblat si eu prin alte tari, ma mai uit la televizor si ma deranjeaza un lucru.
Spatiile verzi din Romania, acolo unde exista, nu sunt facute pentru noi, cei care ar trebui sa fim beneficiari directi, utilizatorii finali ai lor.

Nu, spatiile verzi sunt foarte cochete, aranjate, amenajate si coafate. Se folosesc 30 de specii de panselute si gura leului vara, crinzanteme toamna. Gardul viu si iarba sunt tunse militareste.

Si ca in orice opera de arta, trebuie sa existe si un element aparte, proverbiala cireasa de pe tort.
Faimoasa tablita cu "NU CALCATI IARBA!".
Ceea ce ma face sa ma intreb cui sunt destinate spatiile verzi? Daca e vorba sa fie frumoase si atat, de ce nu ajung niste poze mari, intinse pe pamantul gol.
Nu inteleg de ce nu se pot amenaja spatii verzi mai simple, fara flori, cu un gazon reszistent, cu 2-3 copaci, dar pe care sa poti efectiv intra, sa poti sa te intinzi, sa mergi descult.

La ce sunt bune niste parcuri prin orasele noastre daca copii sunt scosi la plimbare tot pe alei asfaltate, daca nu ma pot aseza la umbra unui copac pe iarba.

Sincer, imi plac panselutele, am momente cand poate ma simt delicat, dar nu imi folosesc la nimic, gasesc poze pe flickr cu aranjamente si mai reusite decat a specialistilor de la "Spatii verzi".

Frustrarea asta e mai veche, insa zilele trecute s-a combinat cu una la fel de veche. Nesimtirea celor care parcheaza astfel incat ceilalti participanti la trafic nu mai vizibilitate sau loc sa treaca. In apropierea blocului meu e un spital mare. De fiecare data cand ies in intersectia respectiva , nu am vizibilitate din cauza zecilor de masini parcate in toate colturile, din cauza carora la randul meu sunt fortat sa incurc alti soferi.

Insa dupa ce i-am injurat de zeci de ori mi-am dat seama ca si ei fac ce pot avand in vedere ca spitalul are o curte foarte mare dar care e irosita. E un spatiu verde suficient de mare, intrerupt de 3-4 alei betonate si de cateva banci. Nici macar pacientii nu se pot bucura de el, si e un spital de copii, ca sa nu mai zic de personalul medical sau rudele pacientilor. Si bineinteles ca nu ai unde parca. Decat pe trotuare sau pe strada.

Stiu, stiu, avem prea putin spatii verzi, ce folos insa daca ele sunt utile numai celor cu role si daca singura lor menire e sa fie locul unde fac cainii nostri caca.
Pe alee bine inteles, caci iarba nu trebuie calcata!

O idee ar fi amenajarea unor zone destinare noua cu adevarat, nu numai bune de trase in pozele pt vederi cu orasul tau.

Traieste, ba, bine!

Mi-e lene sa ma uit daca cumva am mai scris despre asta, dar nu conteaza.
Basescu la Nasu'. La iesire de la B1, lume care il asteapta sa-l salute si sa se traga de sireturi cu el, na, sa aiba ce povesti la prieteni.
O tanara, pe final de montaj zice ceva de genul: Am venit sa-l intrebam pe domnul basescu unde sunt salariile noastre mari si de ce nu traim bine !

Stati sa trag aer.... SCULAAAREAAAAA!
Salariile mari sunt acolo unde se munceste si unde munca ta e profitabila. Nu la directii din primarie, stand de vanzari GSM, catedra de geografie de la liceu sau mai stiu eu unde programul e gata la 4 si in general se sta in fund si se plimba dosare.

Mai e nevoie de o idee?