O, tu, Mare Bobica, primeste aceasta ofranda!

Ca traim intr-o tara ciudata, ne-am lamurit demult. Ca poate fi chiar atat de rahat cateodata e surprinzator. Cum spuneam unui prieten zilele trecute, nu mai am frustrari noi, insa se acutizeaza cele vechi.

Cred ca mi-am plictisit toti cunoscutii cu problema cainilor vagabonzi. M-am plictisit pana si eu sa vad cum argumentele mele si ale altora se izbesc de zidul fanatismului “iubitorilor de animale”. N-am crezut niciodata ca un subiect atat de marunt, de taranesc, de simplu, poate starni pasiuni atat de puternice, poate pune in miscare energii consumate inutil si poate diviza efectiv societatea, atat cat e ea.

M-am lamurit ca nimic nu mai starneste indignarea romanilor, nici taxa auto, nici scaderea pensiilor, sau ma rog, cresterea lor fara fundamente, nici sirul constant de furtisaguri cu statul asa cum o face problema cainilor de pe strazi. Daca vrei sa vezi batrani in strada, nu micsora pensiile, ameninta doar ca o eutanasiezi pe Negruta.

Am doi copii mici. I-am invatat toate animalele, cum arata, cum fac, ii las sa puna mana pe cate un catel sau pisica, si totusi mi-e teama de multe ori de cainii vagabonzi din tatarasi. Cum tot romanul e psiholog canin amator, dar cu talent din nastere, nefiind decat maxim a doua generatie care a plecat de la curtea cu caine cu lant pe sarma, stiu si eu ca virgula cainii nu musca copii. Insa tot mai invit pe oricine afirma asta sa faca el un copil si apoi sa mai vorbeasca.

Poate ca eram sadic, cinic sau poate cand eram disperat cand spuneam ca nu se poate rezolva problema asta, ajunsa una nationala decat cand se va intampla o tragedie, cand un copil va fi desfigurat sau omorat de caini, printre blocuri, in romania. Statistic, stiam ca se va intampla, pentru ca numarul in crestere ai cainilor nu poate duce decat acolo. Acum ma simt ciudat. Uite ca s-a intamplat. O fetita omorat de caini la constanta.

Si ce s-a intamplat? NIMIC! Ca de obicei, mortul e de vina. Oamenii sustin in continuare in interventii in direct la radio sau tv, in discutii pe tema asta, ca e normal asa. E normal sa fie caini printre blocuri, e normal sa trebuiasca EU sa ma intalnesc cu ei pe acolo, si daca nu respect regulile, sa fiu muscat.

Cat de idiot trebuie sa fii sa ti se para normal ca in mediul urban, produs al civilizatiei umane care incerca sa scape de mediul natural salbatic, sa existe reguli de convietuire cu animale salbatice si, in ultima instanta, reguli de supravietuire.

Unora li se pare normal ca eu, cand merg sa cumpar paine sa stiu si sa aplic chestii luate parca din emisiunile de supravietuire de pe Discovery. Sa nu privesti cainele in ochi! Sa nu alergi pe langa caini! Sa nu treci prea aproape de cainele care mananca! Sa respecti cainele!

Am o propunere pentru acesti iubitori de canine care nu par deloc miscati de tragedia reala de la Constanta. Nu sunt multumiti, nu reusesc sa inteleaga nimic nici acum. Asa ca inseamna ca noi suntem nebuni. Inteleg ca aceste rele care se petrec in Romania provin din lipsa noastra de respect fata de animalele din orase. Inteleg ca noi, oamenii, am suparat cumva spiritul Cainelui care locuieste in aceste orase. Suntem deci prea rai si poate ca e cazul sa-l inbunam.

Propun ca in fiecare an, de 1 iunie, sa alegem un copil pana in 10 ani pe care sa-l imbracam frumos si sa-l dam, ca si sacrificiu, de mancare cainilor.