Societatea din ziua de azi e construita pe niste reguli simple. Specializarea e cuvantul cheie pentru succesul indivizilor sau companiilor. Pentru a te specializa ai nevoie de niste cunostinte intr-un domeniu. De obicei acel domeniu e reprezentat in mare de o stiinta. O stiinta e un set de cunostinte, bine definite si separate de alte cunostinte, verificate, care si-au dovedit in timp validitatea, cu rezultate repetabile. Poate ca ce spun eu e mai degraba adevarat despre stiintele exacte, dar nu cred. Chiar daca in psihologie nu sunt formule (formulele nu sunt in ultima instanta un scop in sine, sunt doar niste enunturi mai snoabe) existe teorii ale caror rezultate au fost verificate si repetate.
Pentru a studia o stiinta, sau mai multe, e nevoie sa mergi la scoala. Eventual la o universitate, aici incepand specializarea. Dar pentru multi e ok si liceul, chiar si aici obiectele sunt impachetate separat, fiecare in manualul ei si in ora ei. Asta pentru ca sunt stiinte.
Putem sa ne punem problema ce sunt aceste cunostinte care luate impreuna formeaza o stiinta. Despre ce vorbesc ele si de unde vine continutul lor si gradul lor de adevar? La unele e vorba de experienta si studiul uman. Spre exemplu geografia. De unde stim ca pamantul e rotund si ca are x continente? Pai au studiat altii inainte, au demonstrat si practic si teoretic. La fel si in anatomie. De unde stim azi ca inima
nu e sediul emotiilor? Din studiu. Bun.
La alte stiinte e vorba pur si simplu de adevaruri care transcend existenta noastra si prezenta noastra umila in univers. Aici e vorba intradevar de stiintele exacte, poate de cele mai abstracte dintre ele, logica, matematica si fizica. Unele construite peste celelalte. Ele vorbesc despre niste adevaruri imuabile, adevarate indiferent de faptul ca noi le
intelegem sau
credem in ele. Sau chiar si de faptul ca le-am descoperit.
Teorema lui Pitagora
era adevarata si inainte ca cineva sa o descopere. Miscarea planetelor
era aceeasi inainte ca Galilei sau Newton sa se aplece asupra ei. Gravitatia
face obiectele sa se atraga indiferent daca noi credem in ea sau daca noi existam. 2+2 era 4 si inainte ca dinozaurii ori chiar si ferigile sa fi stapanit pamantul. Ele nu sunt creatiile noastre, sunt niste rezultate, niste implicatii ale felului in care functioneaza universul. Lucru asupra caruia nu avem nici o autoritate.
De aia mergem la scoala, pentru ca acolo ni se prezinta seturile astea cunoscute de date despre univers. Cel cunoscut, cel necunoscut, sau chiar cel interior, al nostru, biologic sau psihologic.
Bun, cum se face atunci ca mai nou ar trebui sa studiem religia? Ce e religia? O valoare morala? Nu, eventual e o impachetare stangace a unor valori morale vechi de cateva mii de ani, multe expirate, pentru ca reprezentau o alta societate.
E religia o stiinta? Nu. Avand in vedere lunga introducere de mai sus cred ca e clar de ce nu e o stiinta. Pentru ca nu prezinta adevaruri verificabile. As merge mai departe si as spune ca chiar daca ar face-o, chiar daca am hotara ca tot ce sustine biserica e adevarat, in mare parte acestea sunt cunostinte din domeniul istoriei, filosofiei, literaturii religioase, etc. Deci ar fi oricum o stiinta redundanta, rezultata din intersectarea superficiala a altor stiinte.
De ce nu prezinta religia adevrarui verificabile? E relativ simplu. Oricat ne-am invarti in jurul cozii si am spune ca la religie se studiaza si elemente de morala, de filosofie, de literatura, chiar si muzica poate, in seminarii si facultati teologice, esenta ei, originea si motivul pentru care toate persoanele care au contribuit la domeniile din religie mentionate mai sus sunt
existenta unei divinitati.Probarea existentei unei divinitati e o sarcina inselatoare. A fost incercata de oameni mult mai inteligenti decat mine si sincer, au esuat naiv. Ce e mai interesant e ca au esuat si cei care au incercat sa ii dovedeasca
inexistenta. Ceea ce este, insa, motiv suficient pentru a o scoate din sfera notiunilor utile. Multe notiuni se afla azi in acelasi stadiu, al unor pseudonotiuni de fapt. Parapsihologia, telepatia, bioenergia sunt doar cateva. Rezultatea nesatisfacator de clare cat si irepetabilitatea lor le fac inutile si periculoase pentru a fi introduse in sfera notiunilor si stiintelor acceptate. E normal ca stiintele acceptate sa fie un set strict, un numitor comun foarte mic al tuturor notiunilor vehiculate de oameni.
Rigoarea e extrem de importanta. Nu am fi ajuns pe luna daca cineva la un moment dat, la aparitia unei probleme de comunicare intre echipa de la sol si echipajul din spatiu cineva ar fi hotarat nu sa incerce sa se remedieze tehnic problema ci ar fi sustinut ca telepatia sau rugaciunea o vor rezolva mult mai repede.
Existenta unei divinitati si mai ales trimiterea pe pamant acum 2000 de ani unui fiu sufera multe contradictii logice. Daca ar fi fost vorba numai despre prima parte, cum ca undeva exista o inteligenta transcendetala ar fi fost ok, argumentele logicii umane nu se aplica, nu te poti folosi de niciunul. Numai ca odata cu incarnarea ei intr-un om apar multe neconcordante. Nu e asta momentul pentru a diseca natura divina a lui Iisus, sau chiar existenta lui. Existenta lui Iisus nu e un argument pentru existenta divinitatii din ratiuni simple. Nici macar existenta lui nu e sigura, sprijinta de izvoare istorice firave si gata arondate oricum bisericii, deci ne-obiective.
Cand vorbesc aici de religie, vorbesc despre crestinism, si nu pentru ca studiul religiei islamice in scoala e mai ok, ci doar pentru ca aleg cazul mai aproape de mine. Concluzia mea e atunci simpla. Religia nu are ce cauta in scoli. Da, stiu ca in scoli nu se studiaza
numai stiinte, ci si arte ori sporturi. Dar religia nu e nici una nici alta. S-ar mai pune atunci problema utilitatii ei, care e o problema falsa. Cum spuneam, sub aspect moral sau etic, nu aduce nimic nou, ce scoala sau familia ar trebui sa aduca oricum. Nu sunt de acord nici cu teoria ca de stricat nu are ce strica. Nu stiu daca e asa. Avand in vedere ca pe undeva submineaza viziunea profunda asupra lumii in care traiesti si felul in care relationezi cu tine si cu cei din jurul tau, in care privesti responsabilitatile si obligatiile tale fata de tine ori societate, nu stiu cat de sanatoasa e. Cum mai discerni lucrurile probabile de cele care tin de convingeri personale. Asa pot cere si eu studiul telepatiei in scoli, exista maculatura pe tema asta de zece ori cat vietile sfintilor parinti, poti sa umpli 8 semestre linistit.
Ce mi se pare mai grav e altceva. Daca trebuie sa studiez religia in scoli pe baza convingerilor personale ale altora si al unui orgoliu stupid al bisericii ortodoxe romane (sa o spunem si pe aia dreapta) de ce nu pot sa refuz studiul fizicii in scoala. Nu accept sa mi se puna 3 la fizica. Eu nu cred ca timpul se dilata, mi se pare o aberatie neprobabila, nimeni nu poate merge cu viteza aia, lucru afirmat chiar de fizica. Nu vreau sa studiez nici geologia, nu pot crede ca in miezul pamantului exista un glob de foc. Nimeni nu a fost acolo si tot geologia spune ca nici nu se poate ajunge.
Ce nu inteleg e de ce nu se studiaza istoria religiiei crestine sau a religiilor. Asa, cum si ce se masoara? Se masoara evlavia? Si cum? Care spune tatal nostru mai cu foc? De unde stii cine joaca teatru si cine e credincios? Pot sa fiu ateu? Ce se intampla daca sunt ateu? Intrebari absurde, pentru o situatie absurda.
Existenta sau inexistenta unei divinitati cat si comunicarea cu ea trebuie sa ramana un lucru personal, sau mai simplu, o alegere personala. Nu un lucru fortat, masurat si studiat cu mijloacele unei stiinte. Imi pare rau, dar biserica face chiar o gresela alegand ca teren de lupta un mediu in care nu are ce cauta. Asa cum la tv bruce lee l-ar bate pe bat man, in mediul academic Einstein il bate pe Iisus cu un deget.