Afara cu taximetristii din tara!

Daca italienii amprenteaza tiganii, daca ei ar vrea sa-i dea afara din Italia si sa-i trimita in tara "lor", am si eu un gand la fel de rasist.
Recunosc, e o obsesie mai veche. Dar nu prea mai pot. O fi de la caldura de afara, o fi de la oboseala, poate am nevoie de un concediu, dar nu mai pot cu natia asta a taximetristilor.
De la "negociatul prioritatii", exprimare poetica si originala a unui exponent de marca a semintiei in chestiune, prin care el descria smecheriile pe care le face el in intersectie, bineinteles, in beneficiul clientului, pana la injuraturile pe care le tin pe teava, pregatite pentru oricine si orice din trafic...

...de la solidaritatea lor de baietasi de cartier, tablagii care considera ca dreptatea de partea celor multi si inarmati cu ghioace, pana la mentalitatea de taranus scapatat care isi ia logan chel, fara aer conditionat sau airbag pentru pasager, pentru ca a auzit de minimizarea investitiei si cheltuielilor, in schimb la 35 de grade merge cu toate geamurile deschise ca moare de cald...

...de la tunarile de rahat, cu abtibilduri, leduri, fluiere la esapament si boxe de calculator lipite cu scoci de tetiere ca sa aiba si taranul "saraund", pana la masinile rablagite de gonitul prin toate gropile si de ocolirea service-urilor, care te tin pe margine, fara paine, pana se rupe masina in doua in strada...

...de la legendele taximetriei, profesori universitari cu doctorate in fizica cuantica, pana la interlopi marunti transformati in baieti cuminti macar pana expira interdictia din pasaport, pentru toti astia am un singur indemn:

AFARA din Romania! Plecati la voi in tara!

Suspendare cu amanare

Desi articolul vrea sa fie unul ironic, pe aceasta cale vreau de fapt sa-mi cer scuze fata de cele doua fete carora pe data de 14 iunie 2008 nu le-am dat prioritate pe trecerea de pietoni din fata de la Iulius Mall Iasi.

Bun, sa trecem la misto-urile de rigoare. A trecut ceva timp de la intamplarea de mai sus, in urma careia am ramas fara permis pe 30 de zile. Bun, am gresit, n-am pus frana, am trecut, acu sunt pieton 30 de zile. M-a oprit politistul, mi-a cerut actele, mi-a spus altul prin statie cum m-a filmat trecand ca porcul pe trecere fara sa opresc. Si s-a dus sa scrie vesnicul proces verbal.

Bai si scrie. Si scrie. Si iar scrie. Ca de obicei, scrie vreo 15 minute, timp in care l-am rugat mai mult sau mai putin iritat sa se grabeasca putin, ca imi plang copiii de cald si de sete pe bancheta din fata. Degeaba, nu-i poti clinti din functionarea lor. Intr-un final termina. Vine la mine la masina cu actele pe care le meritam inapoi, deci fara permis, ma intreaba daca semnez procesul verbal, si-mi da dovada pe 15 zile. Ma uit pe ea, valabila de pe 14 pe 29. Cum, zic, deci de cand intra suspendarea in vigoare? De peste 15 zile? Da. Pai nu bun. Nu vreau! Nu se poate. Asa zice legea, el in marinimia lui mi-ar da de ieri, da nu-l lasa legea. Pai cum, si eu ce fac? De fapt imi stricati planurile pe o luna jumate, nu pe o luna... Asta e, zice.

Asta era intr-o sambata. Ma tot gandesc pana luni, imi mai zice unul altul ca ma, cica se poate totusi preda dovada, ca nu o vrei, vrei sa fie suspendat de "azi". Ma duc la politie, nu rezolv nimic nici acolo. Bun si asa, doar ca trebuie sa-mi iau permisul cu 2-3 zile inainte de a pleca in concediu. Era si mai bun sa il iau mai repede, sa mai rezolv una alta la masina pana plec. Dar na, nu poti comenta, esti vinovat, treci ca nebunul pe trecerea de pietoni si mai si comentezi?

Bun, dar de ce 15 zile si nu 60? De ce nu mi-l suspenda in 2009 in februarie? Cica in decret nu ar scrie asa ceva. Asa ca ma gandesc, cuprins de remuscari ca cel mai bine ar fi ca statul sa pedepseasca soferii nesimtiti si mai aspru. Sa te opreasca politistul, sa te intrebe: Buna ziua, azi 10 martie vi se suspenda permisul. Cand aveti concediu la vara? Pai... nu stiu, da ce treaba are? Are! Cand aveti concediu am zis! Pai prin august.... Perfect! Deci aveti 30 de zile de suspendare, 15 in august si 15 de pe 20 decembrie pe 5 ianuarie anul urmator. Pai cum, de ce, si eu...?
Pai de aia, bai, soferule nesimtit, ca asa e legea! Ca sa intelegi, iti futem toate concediile dintr-un an! Comentezi ?!?

O, tu, Mare Bobica, primeste aceasta ofranda!

Ca traim intr-o tara ciudata, ne-am lamurit demult. Ca poate fi chiar atat de rahat cateodata e surprinzator. Cum spuneam unui prieten zilele trecute, nu mai am frustrari noi, insa se acutizeaza cele vechi.

Cred ca mi-am plictisit toti cunoscutii cu problema cainilor vagabonzi. M-am plictisit pana si eu sa vad cum argumentele mele si ale altora se izbesc de zidul fanatismului “iubitorilor de animale”. N-am crezut niciodata ca un subiect atat de marunt, de taranesc, de simplu, poate starni pasiuni atat de puternice, poate pune in miscare energii consumate inutil si poate diviza efectiv societatea, atat cat e ea.

M-am lamurit ca nimic nu mai starneste indignarea romanilor, nici taxa auto, nici scaderea pensiilor, sau ma rog, cresterea lor fara fundamente, nici sirul constant de furtisaguri cu statul asa cum o face problema cainilor de pe strazi. Daca vrei sa vezi batrani in strada, nu micsora pensiile, ameninta doar ca o eutanasiezi pe Negruta.

Am doi copii mici. I-am invatat toate animalele, cum arata, cum fac, ii las sa puna mana pe cate un catel sau pisica, si totusi mi-e teama de multe ori de cainii vagabonzi din tatarasi. Cum tot romanul e psiholog canin amator, dar cu talent din nastere, nefiind decat maxim a doua generatie care a plecat de la curtea cu caine cu lant pe sarma, stiu si eu ca virgula cainii nu musca copii. Insa tot mai invit pe oricine afirma asta sa faca el un copil si apoi sa mai vorbeasca.

Poate ca eram sadic, cinic sau poate cand eram disperat cand spuneam ca nu se poate rezolva problema asta, ajunsa una nationala decat cand se va intampla o tragedie, cand un copil va fi desfigurat sau omorat de caini, printre blocuri, in romania. Statistic, stiam ca se va intampla, pentru ca numarul in crestere ai cainilor nu poate duce decat acolo. Acum ma simt ciudat. Uite ca s-a intamplat. O fetita omorat de caini la constanta.

Si ce s-a intamplat? NIMIC! Ca de obicei, mortul e de vina. Oamenii sustin in continuare in interventii in direct la radio sau tv, in discutii pe tema asta, ca e normal asa. E normal sa fie caini printre blocuri, e normal sa trebuiasca EU sa ma intalnesc cu ei pe acolo, si daca nu respect regulile, sa fiu muscat.

Cat de idiot trebuie sa fii sa ti se para normal ca in mediul urban, produs al civilizatiei umane care incerca sa scape de mediul natural salbatic, sa existe reguli de convietuire cu animale salbatice si, in ultima instanta, reguli de supravietuire.

Unora li se pare normal ca eu, cand merg sa cumpar paine sa stiu si sa aplic chestii luate parca din emisiunile de supravietuire de pe Discovery. Sa nu privesti cainele in ochi! Sa nu alergi pe langa caini! Sa nu treci prea aproape de cainele care mananca! Sa respecti cainele!

Am o propunere pentru acesti iubitori de canine care nu par deloc miscati de tragedia reala de la Constanta. Nu sunt multumiti, nu reusesc sa inteleaga nimic nici acum. Asa ca inseamna ca noi suntem nebuni. Inteleg ca aceste rele care se petrec in Romania provin din lipsa noastra de respect fata de animalele din orase. Inteleg ca noi, oamenii, am suparat cumva spiritul Cainelui care locuieste in aceste orase. Suntem deci prea rai si poate ca e cazul sa-l inbunam.

Propun ca in fiecare an, de 1 iunie, sa alegem un copil pana in 10 ani pe care sa-l imbracam frumos si sa-l dam, ca si sacrificiu, de mancare cainilor.

In care se propune un alt obiect de studiu in scoli

Raman la ideea mea ca in Romania ce lipseste multor personaje publice e un organ al penibilului.
Am mai observat carenta respectiva si la alte natii, insa daca ar fi numai asta, ar fi aproape simpatica. Spre exemplu mi se pare ca americanii sunt exemple bune. Din cate am vazut eu, poti dezbraca un american pana la chiloti in centrul orasului, sa-l pui sa cante la trompeta cu nasul in timp ce din gura tipa Sunt un looser!. Si asta pentru 50 de dolari sau pentru ca a pierdut un pariu.

La noi nu e asa de pitoresc. Lipsa simtului penibilului pare completata aici de un tupeu complementar. Americanul stie ca e penibil, la fel si cei ce rad de el, dar nu le pasa, se distreaza. La noi se fac ca jena e inutila, penibilul nu exista, prostul esti tu, ala care te miri de ei. Toata lumea e serioasa si pretinde ca asa e normal.

Doua intamplari in aceeasi zi, aparent fara nici o legatura, m-au pus pe ganduri. Prima, din sfera vietii mondene. Reclama la nou Logan Kiss Edition. Acolo 5 blonde din muzica (sic!) zilei fac reclama pe rand sau deodata unei editii limitate de Logan. In ultimul episod al reclamei, o voce intentionat fara talent rage niste versuri. Apoi, "foarte superioara". Andreea Banica vine si spune amuzant-ironic: Bine ca nu trebuie sa te ascultam cantand! Adica pe tine, ascultator, potential cumparator al loganului lor rosu cu muzica proasta.

Pe seara, stire pe toate canalele. Elena Basescu a castigat cu numai 2 voturi impotriva (vs. cateva sute) functia de secretar general al PD-L Tineret. Care Elena, se lansa in multumiri pentru incredere, promisiuni heirupiste, asigurari ca nu ea nu are nici o legatura cu numele ei si cu celalalt purtator. Si bineinteles, ironii fine de securist impotriva contracandidatului care a indraznit sa o critice pe fata.

Nu stiu, e cazul sa explic legatura intre cele doua cazuri? Mi se pare mai mult decat evidenta, chiar in doua planuri. Primul, e cel al tupeului. Una, uita ca de fapt ea nu exista, numele Andreea Banica pe un afis inseamna de fapt un cur, doua tate si un cd zgariat. Alta uita ca din ea nu exista decat numele.

Al doilea plan, care intregeste tristetea tarii in care traim, face ca ele de fapt sa apartina aceleeasi zone ale vietii romanesti. Cea mondena, de cafenea de Dorobanti, de forme feminine fara acoperire, la propriu si la figurat.

Sincer, mi se pare unul dintre cele mai penibile momente ale politicii romanesti. Ma chinui tare sa caut ceva similar si nu gasesc. Candidatura in sine mi se pare de o nesimtire fabuloasa. Numarul de voturi mi se pare jenant. Nu pot intelege cum exista sute de tineri, crescuti dupa revolutie, probabil oarecum de varsta mea, care intr-o ucigatoare ironie a sortii sa puna parca in scena o sedinta a CC al PCR de dinainte de 89, eventual cea in care Nicu Ceausescu ar fi urmat sa preia fraiele tarii de la Geniul Carpatilor.
Declaratiile de dupa sunt ametitoare. Elena Basescu se urca pe podium si incepe un discurs inutil avand in vedere ca ea stie ca ei stiu ca ea stie ca ei stiu ca ea stie ca ei stiu (...) de ce a fost aleasa.

NU. Clasa politica care vine din urma, cea la care noi speram, nu exista. Primenirea treptata, nasterea unei traditii, unui mod de a face politica civilizat, cu respect de sine in primul rand, nu va veni niciodata!

Andreea Banica-Bine-ca-stii-tu-sa-canti si Elena Basescu-Mult-iubita-fiica-a-bravului-conducator descriu cel mai obiectiv epoca tupeului viu in care traim. Odata cu ele se dovedeste ca penibilul si tupeul transcend carnea noastra, nu au nevoie de ea. Pot exista in sine, fara suport, iar uneori, cand te astepti mai putin, doar se intrupeaza in temporar.

Poate ca in loc de religie ar trebui sa studiem in scoli bunul simt si cunostinte practice despre penibil. Cum sa-l identificam, cum sa ne ferim de el, cum sa reactionam.

Vade retro dio

Societatea din ziua de azi e construita pe niste reguli simple. Specializarea e cuvantul cheie pentru succesul indivizilor sau companiilor. Pentru a te specializa ai nevoie de niste cunostinte intr-un domeniu. De obicei acel domeniu e reprezentat in mare de o stiinta. O stiinta e un set de cunostinte, bine definite si separate de alte cunostinte, verificate, care si-au dovedit in timp validitatea, cu rezultate repetabile. Poate ca ce spun eu e mai degraba adevarat despre stiintele exacte, dar nu cred. Chiar daca in psihologie nu sunt formule (formulele nu sunt in ultima instanta un scop in sine, sunt doar niste enunturi mai snoabe) existe teorii ale caror rezultate au fost verificate si repetate.

Pentru a studia o stiinta, sau mai multe, e nevoie sa mergi la scoala. Eventual la o universitate, aici incepand specializarea. Dar pentru multi e ok si liceul, chiar si aici obiectele sunt impachetate separat, fiecare in manualul ei si in ora ei. Asta pentru ca sunt stiinte.

Putem sa ne punem problema ce sunt aceste cunostinte care luate impreuna formeaza o stiinta. Despre ce vorbesc ele si de unde vine continutul lor si gradul lor de adevar? La unele e vorba de experienta si studiul uman. Spre exemplu geografia. De unde stim ca pamantul e rotund si ca are x continente? Pai au studiat altii inainte, au demonstrat si practic si teoretic. La fel si in anatomie. De unde stim azi ca inima nu e sediul emotiilor? Din studiu. Bun.

La alte stiinte e vorba pur si simplu de adevaruri care transcend existenta noastra si prezenta noastra umila in univers. Aici e vorba intradevar de stiintele exacte, poate de cele mai abstracte dintre ele, logica, matematica si fizica. Unele construite peste celelalte. Ele vorbesc despre niste adevaruri imuabile, adevarate indiferent de faptul ca noi le intelegem sau credem in ele. Sau chiar si de faptul ca le-am descoperit.

Teorema lui Pitagora era adevarata si inainte ca cineva sa o descopere. Miscarea planetelor era aceeasi inainte ca Galilei sau Newton sa se aplece asupra ei. Gravitatia face obiectele sa se atraga indiferent daca noi credem in ea sau daca noi existam. 2+2 era 4 si inainte ca dinozaurii ori chiar si ferigile sa fi stapanit pamantul. Ele nu sunt creatiile noastre, sunt niste rezultate, niste implicatii ale felului in care functioneaza universul. Lucru asupra caruia nu avem nici o autoritate.

De aia mergem la scoala, pentru ca acolo ni se prezinta seturile astea cunoscute de date despre univers. Cel cunoscut, cel necunoscut, sau chiar cel interior, al nostru, biologic sau psihologic.

Bun, cum se face atunci ca mai nou ar trebui sa studiem religia? Ce e religia? O valoare morala? Nu, eventual e o impachetare stangace a unor valori morale vechi de cateva mii de ani, multe expirate, pentru ca reprezentau o alta societate.
E religia o stiinta? Nu. Avand in vedere lunga introducere de mai sus cred ca e clar de ce nu e o stiinta. Pentru ca nu prezinta adevaruri verificabile. As merge mai departe si as spune ca chiar daca ar face-o, chiar daca am hotara ca tot ce sustine biserica e adevarat, in mare parte acestea sunt cunostinte din domeniul istoriei, filosofiei, literaturii religioase, etc. Deci ar fi oricum o stiinta redundanta, rezultata din intersectarea superficiala a altor stiinte.

De ce nu prezinta religia adevrarui verificabile? E relativ simplu. Oricat ne-am invarti in jurul cozii si am spune ca la religie se studiaza si elemente de morala, de filosofie, de literatura, chiar si muzica poate, in seminarii si facultati teologice, esenta ei, originea si motivul pentru care toate persoanele care au contribuit la domeniile din religie mentionate mai sus sunt existenta unei divinitati.

Probarea existentei unei divinitati e o sarcina inselatoare. A fost incercata de oameni mult mai inteligenti decat mine si sincer, au esuat naiv. Ce e mai interesant e ca au esuat si cei care au incercat sa ii dovedeasca inexistenta. Ceea ce este, insa, motiv suficient pentru a o scoate din sfera notiunilor utile. Multe notiuni se afla azi in acelasi stadiu, al unor pseudonotiuni de fapt. Parapsihologia, telepatia, bioenergia sunt doar cateva. Rezultatea nesatisfacator de clare cat si irepetabilitatea lor le fac inutile si periculoase pentru a fi introduse in sfera notiunilor si stiintelor acceptate. E normal ca stiintele acceptate sa fie un set strict, un numitor comun foarte mic al tuturor notiunilor vehiculate de oameni.

Rigoarea e extrem de importanta. Nu am fi ajuns pe luna daca cineva la un moment dat, la aparitia unei probleme de comunicare intre echipa de la sol si echipajul din spatiu cineva ar fi hotarat nu sa incerce sa se remedieze tehnic problema ci ar fi sustinut ca telepatia sau rugaciunea o vor rezolva mult mai repede.

Existenta unei divinitati si mai ales trimiterea pe pamant acum 2000 de ani unui fiu sufera multe contradictii logice. Daca ar fi fost vorba numai despre prima parte, cum ca undeva exista o inteligenta transcendetala ar fi fost ok, argumentele logicii umane nu se aplica, nu te poti folosi de niciunul. Numai ca odata cu incarnarea ei intr-un om apar multe neconcordante. Nu e asta momentul pentru a diseca natura divina a lui Iisus, sau chiar existenta lui. Existenta lui Iisus nu e un argument pentru existenta divinitatii din ratiuni simple. Nici macar existenta lui nu e sigura, sprijinta de izvoare istorice firave si gata arondate oricum bisericii, deci ne-obiective.

Cand vorbesc aici de religie, vorbesc despre crestinism, si nu pentru ca studiul religiei islamice in scoala e mai ok, ci doar pentru ca aleg cazul mai aproape de mine. Concluzia mea e atunci simpla. Religia nu are ce cauta in scoli. Da, stiu ca in scoli nu se studiaza numai stiinte, ci si arte ori sporturi. Dar religia nu e nici una nici alta. S-ar mai pune atunci problema utilitatii ei, care e o problema falsa. Cum spuneam, sub aspect moral sau etic, nu aduce nimic nou, ce scoala sau familia ar trebui sa aduca oricum. Nu sunt de acord nici cu teoria ca de stricat nu are ce strica. Nu stiu daca e asa. Avand in vedere ca pe undeva submineaza viziunea profunda asupra lumii in care traiesti si felul in care relationezi cu tine si cu cei din jurul tau, in care privesti responsabilitatile si obligatiile tale fata de tine ori societate, nu stiu cat de sanatoasa e. Cum mai discerni lucrurile probabile de cele care tin de convingeri personale. Asa pot cere si eu studiul telepatiei in scoli, exista maculatura pe tema asta de zece ori cat vietile sfintilor parinti, poti sa umpli 8 semestre linistit.

Ce mi se pare mai grav e altceva. Daca trebuie sa studiez religia in scoli pe baza convingerilor personale ale altora si al unui orgoliu stupid al bisericii ortodoxe romane (sa o spunem si pe aia dreapta) de ce nu pot sa refuz studiul fizicii in scoala. Nu accept sa mi se puna 3 la fizica. Eu nu cred ca timpul se dilata, mi se pare o aberatie neprobabila, nimeni nu poate merge cu viteza aia, lucru afirmat chiar de fizica. Nu vreau sa studiez nici geologia, nu pot crede ca in miezul pamantului exista un glob de foc. Nimeni nu a fost acolo si tot geologia spune ca nici nu se poate ajunge.

Ce nu inteleg e de ce nu se studiaza istoria religiiei crestine sau a religiilor. Asa, cum si ce se masoara? Se masoara evlavia? Si cum? Care spune tatal nostru mai cu foc? De unde stii cine joaca teatru si cine e credincios? Pot sa fiu ateu? Ce se intampla daca sunt ateu? Intrebari absurde, pentru o situatie absurda.

Existenta sau inexistenta unei divinitati cat si comunicarea cu ea trebuie sa ramana un lucru personal, sau mai simplu, o alegere personala. Nu un lucru fortat, masurat si studiat cu mijloacele unei stiinte. Imi pare rau, dar biserica face chiar o gresela alegand ca teren de lupta un mediu in care nu are ce cauta. Asa cum la tv bruce lee l-ar bate pe bat man, in mediul academic Einstein il bate pe Iisus cu un deget.

Autostrazi la pausal

Au trecut 17 ani. Si probabil cateva miliarde de euro. Si mai urmeaza si ani si bani si tot aici vom fi.
In 17 ani avem 130 de km de autostrada. Cifra e aproximativa stiu, dar la dimensiunea ei e nesemenificativ, si 200 daca aveam tot aia era.
Nu inteleg cum am putut face 10 km de autostrada pe an. Mi se pare penibil, daca am fi fost in Japonia guverne intregi si-ar fi taiat burtile pana acum. Daca si guvernantii ar avea un organ al penibilului, al bunului simt sunt sigur ca am fi avut in 17-18 ani de democratie macar 2-3 sinucideri la nivel inalt.

Bun, ca sa trec direct la ideea pentru azi si sa fiu scurt, propun asa: Un metru de autostrada pentru fiecare. De construit, nu de folosit.

Sunt dispus sa-mi sacrific un concediu de 2-3 saptamani si atat timp cat mi se ofera materie prima si lopeti, roabe, compresoare, apa, mancare si un cort, fac gratis 1 metru de autostrada. Nu cred ca e imposibil. Sigur gasesc tutoriale pe google. Si daca 4-5 milioane de platitori de impozite sunt dispusi sa faca asta, in 3-4 ani am avea 4000-5000 de kilometri de autostrada. Adica sincer nici nu e nevoie te toata lumea, ca ramanem fara suprafete agricole, cred ca 2-3 mii de kilometri ar fi suficiente ca sa poti ajunge oriunde in tara si sa te doara in fund cu ce se ocupa cu adevarat guvernantii cand vorbesc despre autostrazi.

La bicicleta boii se pot si da

Cand guvernantii nu stiu ce sa mai faca cu niste mase mari de oameni disponibilizati incep sa arunce cu facilitati in ei asteptand probabil ca ei sa se considere norocosi ca au fost alesi sa fie someri.

A inceput cred cu disponibilizarile din armata. Cine voia putea sa se pensioneze, sau sa se treaca in rezerva, habar n-am daca e tot aia sau nu, putea sa o faca. Si li s-au dat bineinteles enspe salarii, cu gandul ca acestia sa isi porneasca o afacere. Right.

Apoi s-a continuat cu minerii. La fel, enspe*2 salarii compensatorii, pentru ca, nu-i asa, minerii au bate si Bucurestiul nu-i chiar asa de departe. Ideea a fost aceeasi, ei sa-si poata porni o afacere.

Ieri aud ca guvernul vrea sa infiinteze un fel de burse ale muncii in orasele din europa care sunt pline de romani. Adica un fel de ghiseu care sa popularizeze intorsul in superba noastra tara, unde se duce lipsa de mana da lucru (si drept urmare apar chinezi, turci, africani, etc). Si de asemenea, continua stirea, se vor gandi (sic) si niste ajutoare pentru ca cei care se intorc de la capsuni, constructii sau sters babe la fund. Ajutoare pentru... Ati ghicit, da, ca ei sa-si poata porni o afacere.

Guvernantii din toate epocile par sa sufere de ipocrizie, prostie si lipsa de imaginatie. Peste toate astea se aseaza si o continua frustrare ca nu sunt saraci si sunt urati si dispretuiti pentru asta. Si atunci sunt gata sa trambiteze si sa propovaduiasca egalitatea de sanse pe toate drumurile si cu orice ocazie. Cum, de ce sunt eu bogat? Pai am afaceri, am avut idei si le-am pus in practica. Uite, acum pot si minerii sa faca la fel. Right.
In mintea ingusta a guvernantilor, minerii cu maxim 8 clase, abrutizati de munca, alcool si mediul superb in care traiesc, sunt plini de idei de afaceri dar le lipsea finantarea si le lipseau oportunitatile. Si de altfel 30 de salarii compensatorii sunt si suficiente ca sa pui in practica idei geniale.
Despre militari ce sa mai spunem. Oameni obisnuiti toata viata sa li se spuna ce sa faca, cand, unde si cum, cum sa se imbrace, cum sa mearga, cum sa vorbeasca, erau plini de initiativa de felul lor, doar ca le lipseau fondurile si libertatea de expresie antreprenoriala. Ei saracii ar fi avut idei multe si revolutionare despre cum merg lucrurile in general, dar superiorii le inabuseau personalitatile unice.

Acum in 2008, guvernul reia tema bastonului de maresal ascuns in ranita anonima. Si supraliciteaza inca. Faiantarul roman e nu numai un genial om de afaceri dar e capabil, cu putin trainig, sa acceseze si fondurile europene. Daca nu i-am facut mai sus penibili pe cei de la putere, dati-mi voie sa o fac acum.
Putina analiza a ce s-a intamplat in anii 90 ar fi arata ca afacerile au insemnat in cel mai bun caz o sifonarie sau o taraba cu turcisme aduse clandestin din "excursiile" periodice la Istanbul. Dar ce sa-i faci, e mai simplu sa arunci cu bani intr-un an electoral decat sa gandesti, sa incerci sa iti dai seama de ce sistemul bagatului de bani in buzunar nu a functionat niciodata si de ce e, de altfel, nesanatos.

Diferenta e ca de data asta nici macar asta nu se va intampla, pentru ca de data asta nu cred ca se va lasa nimeni pacalit. Cate vrabii de pe gard poate promite guvernul ca romanii din europa sa se intoarca?

Sincer, cred ca mult mai utile ar fi niste facilitati reale, care sa stimuleze munca si care ar putea chiar sa aiba si un efect real, altul decat o betie crunta de 2 luni, pana se termina compensatiile. Faiantarii si capsunarii romani sunt nascuti angajati, nu angajatori si intreprinzatori. Talentul lor, in marea lor majoritate, e munca, nu managementul. Asa ca de ce nu niste reduceri de impozite pe o perioada de 6-12 luni pentru patronii care ii angajeaza, reduceri mari de impozite pentru angajatul care se intoarce in romania pe perioade asemanatoare? De ce nu scutiri de taxe si impozite stupide de romania?

Astea ar putea aduce inapoi romanii plecati din lipsa de locuri de munca platite bine, nu din cauza unui mediu neconcurential pe piata de energie din romania. Ce isi doresc ei, si e vizibil,ca de aia au ramas acolo, e un salar mare, nu sa ii inlocuiasca pe cei din Capital Top 300.

Putin suflet, domnilor

Constatasem mai demult ca numai la spital si in justitie sa nu ajungi. Abia acolo incepi sa vezi mizeria umana de toate formele, acolo omul e gol de orice spoiala a civilizatiei, precum politetea, altruismul, empatia.
Acolo, datorita parte faptului ca in momentele cand instinctele de supravietuire preiau controlul dar si faptului ca ambianta spitalelor din Romania e aia care e, incepi sa te simti frustrat.

Bineinteles ca frustrarile sunt aceleasi pe care le simti la orice confruntare cu statul roman, cu birocratia eterna. Contactul cu functionarul mai mult sau mai putin marunt, dar functionar pana la urma, care paradoxal are atitudine de boier pe mosie, te face sa te vrei sa il iei la palme.

Boooon, sa trecem la obiect. Intr-un post precedent vorbeam de un spital din vecinatate. Sa-i dam si numele, Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Sf.Maria" - Iasi. Suplimentar trebuie sa recunosc ca desi am pasioneaza domeniul medical, nu am inteles niciodata ce e aia policlinica, dispensar ori spital, decat ca la spital te internezi. Nu stiu daca sunt ca parchetul, judecatoria si tribunalul, habar nu am daca am voie sa ma duc direct la spital sau nu. Dar am obtinut o trimitere pentru unul din copii catre spitalul Sf. Maria.

M-am dus la ora 9 jumatate dimineata. Am intrat si eu pe una din cele trei intrari pe unde scria ca nu e interzis sa intri, asta era singurul semn distinctiv. Inauntru exista un hatis de coridoare, holuri delimitate de usi de lemn instalate ulterior si asa mai departe. Ca o paranteza as putea spune ca spitalele in romania par a fi desenate intentionat complicat, ca urmare, parca, a unei intreceri secrete intre arhitecti. Inauntru nu am putut gasi nici o explicatie despre cum as putea ajunge la sectia respectiva, nici daca am sau nu voie sa ma duc direct, trebuie bon?, exista triaj?, nimic. Am apelat la metoda infailibila in astfel de medii incompetente, am intrebat femeia de serviciu. La etajul 6.

La etajul sase, coridoare goale, saloane, instructiuni si denumiri pe usi care nu mai au nici o legatura cu ce e in spatele lor. Dupa ce am dat de niste bai si ne camere sinistre gasesc persoana cautata. Care ma repede ca sa stau la lift, in holul mare ca vine ea. Pai nu, ca nu am venit cu copilul, numai cu o intrebare. A, pai daca nu ati venit cu copilul de ce ati venit? Pai sa intreb. Bine, intrebati, dati-mi trimiterea. Da, bine, veniti maine. Pai stau aproape, vin inapoi in maxim jumatate de ora. Nu, nu, maine, azi consult pana la 11, am curs cu studentii dupa aia. Bun, maine de la cat? De la 8. Dar pana la cat aveti program?, intreb eu stiind ca copiii mei de un an dorm pana la 9. Nu, pai daca v-am zis la 8, veniti aici la 8. Bine, multumesc.

Am plecat. Si sper sa nu mai fie nevoie sa ma mai duc vreodata pe acolo. Ideea e asa. Nu inteleg de ce trebuie sa fiu tratat ca un taran caruia i se face un favorul de pupa mana boierului
. De ce trebuie sa astept pe hol la lift? Daca nu e cabinet de consultatie acolo, de ce sunt trimis acolo si de ce se consulta copii acolo? Iar daca e, nu e normal sa pot intra, sa intreb, si sa existe o sala de asteptare si un program ?!? Si astea sa fie afisate undeva? Si nu e normal ca platitor de asigurare medicala, sa beneficiez de serviciile astea cu respect? Doctorii nu sunt un fel de regent al lui dumnezeu pe pamant, oricat li se inculca mentalitatea asta, oricat se autoprogrameaza ei sa creada ca sunt deaspra noastra, nu sunt.

Ce nu au inteles ei din capitalismul asta, in afara ca banii luati ca si "cadou" de la pacienti pot fi folositi sa-ti cumperi terenuri, masini si case fara sa te ia cu "ilicitul", e ca meseria lor e si ea o meserie cu productivitatea si cu clientii ei.
In momentul asta, EU sunt ala care trebuie sa fie gadilat, si nu doamna doctor, ea traieste de pe urma banilor mei, nu invers. Pentru ca e platita de stat. Acum, eu am sa ma duc la un cabinet particular, un alt doctor o sa imi ia banii, dar pentru ca o sa fie o tranzactie directa, probabil ca o sa ma respecte. Ce nu intelege doamna doctor e ca daca dansa nu primeste bani de la pacienti, atunci salariul ei din care si-a cumparat terenurile, apartamentele si casele din declaratia de avere (iata ce bine ca sunt publice) depinde de aceeasi pacienti, doar ca indirect. Iar daca primeste bani, nu stiu, atunci ar trebui sa se poarte frumos cu ei macar pana lasa plicul din mana.

Cam asta ar fi ideea pe azi. Initial ma gandeam sa-i zic : Mai mult suflet pentru doctori, sau Implante de suflet pentru doctori. Dar cred ca de fapt e vorba de o lipsa de rationamente logice care sa ii faca sa inteleaga ce am explicat mai sus vis-a-vis de buzunarul lor. Adica lipsa de inteligenta.

Razboiul oamenilor cu cainii

Am sa precizez din start ca nu sunt pentru omorarea, schingiuirea sau exploatarea animalelor.
Am avut la diverse momente in viata animale de casa si am sa mai am.
Dar, peste toate astea, intre mine si niste animale, am sa optez intotdeauna pentru mine si confortul, siguranta si santatea mea.

Bineinteles ca ma refer la noua lege adoptata cu privire la interactiunile violente intre om, aceasta maimuta razboinica, si animale, acesti norisor de puf si de senzatii placute.
Vreau sa ma precizez ca nu consider ca legea nu e buna, e foarte buna si utila si nu consider ca existenta ei inseamna ca viata mea va fi mai lipsita de confort, siguranta ori sanatate. Nu sunt atat de ingust. Nu vad problema asta in termeni de noi contra ele, desi titlul ar putea sugera altceva.

Ce nu inteleg eu e altceva: dar la oameni, la oameni cand ajungem? Pentru atacarea oamenilor de catre animalele "comunitare" cine plateste? Mai nou exista cai si vaci comunitare. Cautati pe youtube "vaca", "vaca in oras", "cal in oras" si veti vedea ce vreau sa spun.
Cand vom gasi o rezolvare a problemei animalelor comunitare? Cand nu vi se va mai parea ca e normal ca orasul sa fie o rezervatie naturala de caini si pisici, doar pentru ca "asa era la tara", "sunt dragute", "sunt si ele niste suflete", "nu fac nici un rau", "orasul ar fi ciudat fara caini" si asa mai departe.

Revin si conchid. Legea care s-a dat e foarte buna, dar vreau si o lege pentru oameni, sa faca cineva puscarie si pentru cainele care ma musca pe mine, in orasul in care eu platesc impozite, parte din ele fiind folosite pentru plata unor servicii care ar trebui sa-mi asigure linistea si siguranta.
Nu sunt impotriva animalelor. Militez doar pentru oameni si un oras al oamenilor, pentru ca va asigur ca si oamenii sunt draguti, si ei au niste suflete si orasul chiar ar fi ciudat fara ei.

Blogged with Flock

Trocul politic

In aroganta lor politicienii ne cred imbecili. De pe inaltimile ametitoare ale functiilor dobandite trebuie ca le parem nu numai mici dar probabil ca si usor de pacalit.
De 18 ani de acum se chinuie sa ne faca sa-i credem ca isi iau rolul in serios. Cand vorbesc isi compun o figura ce nu lasa nici un dubiu, ce pare a considera de la sine inteles ca motivele prezentei lor acolo sunt pur altruiste. Aproape toti ar vrea ca noi sa credem, ca intr-o nopate in care sufereau de insomnie si-au dat seama ca motivul tulburarilor lor de somn era starea natiunii, bunastarea populatiei si siguranta sociala.
Numai ca uneori, cand castigul e prea mare, toate mastile sunt lasate deoparte si totul se intampla la vedere. Oricum ei mai au un as in maneca, intangibilitatea.
Nu sunt un idealist, stiu ca asa merg lucrurile si ca pe undeva asa e si normal. Bineinteles ca ei  nu sunt acolo pentru binele nostru, bineinteles ca adevarul e cel putin undeva la mijloc. Pe un grafic al binelui lor vs. binele nostru ei isi vor gasi intotdeauna un punct de optim, unde beneficiile lor se rasfrang si asupra noastra. Sau asa ar trebui sa fie, si as fi multumit.
Dar nu e asa, sistemul e deplasat demult spre capatul unde numai el, politicianul imbuibat, castiga ceva.
Si atunci, eu propun un alt sistem, aflat poate la o alta extrema, pe graficul sinceritatii de data asta.
Politica e oricum o mare piata in care se vinde de obice ce e la moda si ce se cere: socialism, democratie, curente populare, ce mai cere electoratul.
Propun un sistem politic, sau mai degraba electoral, 100% sincer.
Imi imaginez o campanie electorala cu declaratii clare, sincere, reale, care eventual sa fie cuprinse intr-un contract.
Nu credeti ca ati putea face o alegerea mult mai buna cand fiecare politician ar spune verde in fata de la inceput ce doreste sa castige el in mandatul respectiv si ce ofera la schimb?
Un mic exemplu cred ca e edificator.
Eu, Ion Ionescu ma anagajez ca in schimbul a:

• o casa aproape gratuita de la RAPPS
• un salar foarte mare timp de 4 ani, plus bonusuri
• 10 calatorii in strainatate si masina de serviciu
• 3 terenuri in zone cautate din bucuresti
• o casa de vacanta la sinaia
• 4 contracte cu statul castigate prin incredintare directa
• 3 licitatii trucate pentru constructia unor drumuri
• imunitate fata de DNA

sa ofer:

• amenzi mai mici pentru depasirea vitezei legale in localitati
  
• 3 scoli renovate
• un parc de joaca pentru copii
• asfaltarea a 5 strazi secundare
• instalarea a 20 de stalpi de iluminat public
• 10 audiente publice
• un brad de craciun in acest cartier

Simplu, nu? Ai putea sta cu hartia asta in mana si sa bifezi intr-o parte sau alta, pe masura ce punctele sunt atinse. Poate mult mai putin decat promit ei de obicei, dar si mult mai realist si mai usor de urmarit.