Iluzia democratiei

Mi s-a clarificat zilele astea o idee mai veche.
Suntem pacaliti cu notiunea frumoasa si facila de democratie, credem ca avem o putere inexistenta, pe care oricum o exercitam numai o data la patru ani.
Ni se arunca praf in ochi si ni se s(t)imuleaza sentimentul ca puterea e a poporului, cand de fapt ne consumam aiurea un drept impotent,cu sentimentul unei virilitati inchipuite ce tine de orgoliul cetatenesc.

De felul meu ma credeam responsabil mergand la vot de fiecare data. Si pe deasupra mai instruiam si pe altii despre obligatiile civice de a merge la vot, de a nu se lasa pacaliti de sentimentul de dezamagire, plictiseala ori necunoastere.
Trebuie insa sa recunosc ca ultimul al m-a scarbit de politica, m-a plictisit de cei care o fac si m-a facut sa nu mai dau doi lei pe ei.
Ma mai uit la ei doar dintr-o inertie si o frustrare la fel de neinteles ca atinsul tentatia de a tot atinge cu limba locul de unde tocmai ti s-a scos un dinte, desi doare.

Pe scurt, m-am saturat sa-i tot validez in functiile alea, desi votul nu e uninominal. Sa-i propulsez in functiile de unde sa ne poata dezamagi si umili.
Si atunci mi-am dat seama ca votam functiile si oamenii care conteaza mai putin.
Votezi presedintele, desi constitutia nu-i ofera cine stie ce puteri, dar votezi cei care iti vor face legile pe liste comune, unde nu poti hotara efectiv pe cine vrei sa trimiti in parlament.
Nu votezi seful guvernului, care conduce efectiv tara, si cand spun efectiv ma refer la sistemele si mecanismele care o fac sa functioneze: industria, economia, bugetul, sanatatea, etc.

Sincer as vota mult mai linistit, chiar daca stiu ca pot fi dezamagit si atunci, functii mult mai mici, dar de impact mult mai mare pentru viata mea de zi cu zi.

Ideea care mi-a devenit clara si o propun si tarii asteia e sa nu mai votam pe cei de sus si sa putem vota prefectii, sefii politiilor locale, sefii sucursalelor judetene ale tuturor regiilor autonome, sefii spitalelor de stat, ale administratiilor financiare.

Prefer sa votez sefii tuturor directiilor din primarii si prefecturi, intr-un cuvant toate acele functii locale numite. Mi se pare mult mai eficient decat orice concurs aranjat iar pastrarea mandatului ar trebui sa-i stimuleze in a ma tine fericit.

Stiu, sunt oameni cu puteri relativ minore. Dar sunt oameni care iau decizii care ma afecteaza direct, zilnic si mai vizibil decat orice strategie de eficientizare a a dezvoltarii sustinute a implementarii rapide a mecanismelor de permanentizare sistematica a aquis-ului comunitar si alte aberatii birocratice asemanatoare.

Prefer sa-mi votez cu observatori europeni presedintele de asociatie decat sa tin in functie un parlamentar de care nu-mi pasa si caruia, reciproc, nu-i pasa de nimeni.
Si nici nu-mi da apa calda.

"Teste de personalitate pentru taximetristi" reloaded

Am crezut cand am scris articolul initial ca sunt exagerat.
Dar se pare ca nu, atat timp cat fratele unui prieten mi-a povestit o poveste usor suprarealista.
Avea omul de ajuns la un tren dmineata devreme, inainte de ora la care incepe sa circule transportul in comun. Asa ca s-a urcat repede in primul taxiu, pe locul din spate.
Dupa socul initial a realizat ca soferul legana tandru o papusa , pe care a asezat-o incet pe locul pasagerului, apoi s-a intors spre el si a ranjit sinistru.
La gara va rog, a zis pasagerul.
La gara, la gara, la gara, la gara... a murmurat soferul pana la destinatie.
No comment.

Hac, da io cu cine votez?

Dupa revolutie am tot auzit un cliseu. Cum ca Ceausescu voise sa distruga satul romanesc.
Initial mi s-a parut o aberatie. Adica de ce sa vrei sa distrugi mediul rural? Nu vedeam decat o furie oarba de neinteles, inutila. Aveam sa inteleg mai tarziu.

Pana sa fie sters din istorie, satul romanesc incepuse sa se mute la oras. Asa s-au umplut fabricile, minele si normal ca si blocurile. Aceste inventii ale societatii moderne. Sa facem noi, asa, niste case suprapuse, mici, ingramadite, din beton in care sa mutam omul nou, muncitorul. Ii daramam casa cu buldozerul si il mutam cu papornita la oras.

Pana la urma de ce nu? Ce era satul romanesc sau ce e el si acum? Un fel de gradina zoologica , un fel de reality show despre lipsa de educatie, lipsa de igiena si mentalitati deformate de alcool. Asta ramane din el daca dam la o parte ambalajul copilariilor noastre la tara, culegand cirese in copaci sau cu sania pe deal. Renuntam si la simulacrul de traditii populare romanesti, pierdute demult si ramanem cu un loc comun al mizeriei, violentei si prostiei.

Poate ca mizeria si lipsa educatiei ar fi usor de eradicat. Dar al treilea parametru ce conditioneaza functionarea mediului rural nu. Alcoolul.

El e la baza tuturor intamplarilor mici sau mari, al relatiilor umane, al povestilor de la tara.
Poate chiar si fara el singura sansa al mediului rural ar fi disparitia si apoi renasterea sub forma unui mediu mult mai putin populat, destinat afacerilor mici, mijlocii sau mari in agricultura.

Dar asa, tuica si vinul il fac sa fie populat cu batrani de 73 de ani care se urca beti in corcodus ca sa mai culeaga niste fructe pentru rachiul de la anul, cu babe de 70 de ani care beau in relativul secret al vietii de la tara pana cand intr-o zi o vecina o gaseste in sant, de tineri care beau din lipsa de altceva, pana isi violeaza verisoara de 13 ani.

Chiar daca maine satul ar disparea, fiind ineficient sa incerci sa-i mai faci ceva, e tarziu oricum.
Inceputul acelei mutari al satului la oras, de care vorbeam la inceput, a contaminat si orasul cu aburii bauturii.
Taranul s-a mutat la oras luand cu el si eterna damigeana romaneasca. Probabil ca a luat cu el mai putine haine, dar nu a lasat damigeana acolo. Asa ca acum il gasesti cazut pe jos prin centrul orasului in ajun de craciun, dezamagit ca atunci cand il ridici nu e un diabetic in criza sau un batran care a avut un infarct.

Sau il gasesti in farmacii, explicand intrigat si impleticit farmacistei ca el nu poate lua aceste medicamente, pentru ca inseamna ca nu mai poate bea cel bun vin pe care l-a facut el vreodata in boxa si ca oricum el se simte bine.

El e de varsta medie, eventual somer, cu figura specifica, cu o logica comuna a discursului, de neurmarit. Are pareri in public, se aprinde repede si exista in fiecare bloc de la oras.

Beat sau nebeat, pentru ca treaz nu mai e niciodata, nu mai gandeste clar demult, dar voteaza. Are si el drept la opinie, nu?

Daca faci un calcul cat la suta din populatie traieste la tara, plus somerii de la oras, fostii tarani muncitori urbani, cati sunt barbati, socotesti larg ca 80% beau, si mai aduni si un sfert din femei, ai sa afli un procent al celor care nu mai au mintile clare demult dar care participa si ei la viitorul tarii.

Initial am crezut ca idee pentru astazi va fi interzicerea alcoolului, dupa care am inteles si frustrarea din care vor fi luat americanii decizia pentru instituirea prohibitiei. Dar nu faci decat sa lasi loc speculei.
Acelasi efect l-ar avea si niste accize mult mai mari.
O penalizare mare la asigurarile de sanatate nu rezolva mare lucru, desi are logica, pentru ca multi sunt someri, angajati cu salar minim sau pensionari.

Cred ca o solutie, nu care sa-i salveze pe ei, ci pe noi, ar fi retragerea dreptului de vot betivilor. O discriminare, da, dar nu bazata pe sex, religie sau nationalitate ci pe prostie, nepasare si tampenie.