Desfiintati CNA-ul

Daca stai sa te gandesti putin presedintele tarii te reprezinta la nivelul unor concepte de genul politica externa si interna, siguranta statului, imagine. Idei mari, cuvinte importante.
Insa mult mai intime sunt conceptele din categoria moralei, decentei, educatiei.
Atunci cum se face ca pentru primele ne alegem reprezentantul, printr-un act constient, iar pentru celelalte ne bazam pe tot felul de institutii, comisii, ong-uri sau sinoade?

Una dintre institutiile astea este CNA-ul. A carui unica grija este puritatea si curatenia morala din audio-vizual. Lasand la o parte deficientele si dublele sau proastele masuri pe care le foloseste mai tot timpul nu inteleg de ce i s-a dat in grija mediul de informare cel mai apropiat de casa, cel mai comod si usor de auto-cenzurat oricum. Televizorul si radioul.

Circula mai nou, sau mai vechi poate, prin mediile televizoriste unele idei ciudate, oarecum comunistoide care impun televiziunilor, chiar si celor comerciale roluri educative si formative.
Personal nu cred in importanta moralei in afaceri. A bunului simt, a onestitatii, a respectarii legii, contractelor, da. Dar nu a moralei in sine. In afaceri iti urmezi un scop clar si sincer, ceea ce-l face si moral. Castigul. In cadrul respectarii legii, lege care da, este intr-un fel, urmasa moralei vechi, a unui set de legi nescrise, devenit acum scris si impus.

Si atunci cum sa impui unei televiziuni comerciale sa difuzeze programe cu un pronuntat caracter educativ? Cum sa o amendezi pentru unele din care acesta lipseste cu desavarsire, fiind chiar inlocuit cu un prost-gust evident, dar iarasi, sincer? Declarat. Asumat si, mai important, optional pentru tine ca spectator.

Singura cenzura care ar trebui sa existe la mine in casa ar trebui sa fie a mea. Sunt major, si daca sunt si parinte, e numai responsabilitatea mea ce vede si ce aude copilul meu. Nu e nimeni obligat sa-i serveasca feti frumosi si pilde sin biblie doar pentru ca sunt prea ocupat sa o fac eu. Televizorul e o optiune, devenita majoritara, asa e, dar fiecare raspundem de alegerile si de timpul nostru liber. Televiziunile vand doar o marfa pe care noi o consumam sau nu.

Nu vad de unde pana unde am nevoie sa mi se spuna ce e moral si ce nu, ce e pornografie si ce nu. Nu vad cu ce drept si cu ce competente pot niste numiti sa judece pentru cel putin 10 milioane de oameni.

Probabil cei din CNA sau cei care propovaduiesc pe la tv imaginea unei Romanii pline de serate la care domnisoare de pension canta la pian si se converseaza in franceza au o mare frustrare.
Aceea ca cel putin acum, legea nu le permite sa-i amendeze decat pe perversii si profitorii care emit mizerii nu si pe libidinosii inculti ca mine care le recepteaza.

Amendati-ma!

M-am intrebat de multe ori de ce nu dam doi bani pe politisti, gardieni publici sau jandarmi desi ei ar trebui sa ne inspire nu teama sau dorinta de nu avea de a face cu ei (ceea ce nu inseamna respect) ci incredere, putere si de ce nu, cinste si onoare.
De ce imaginea noastra despre cei de mai sus e de doua feluri si nici unul nu le face cinste? Ori "colonei" mana in mana cu interlopii ori marunte cadre frustrate ca nu sunt in locul primilor. Nu discut aici veridicitatea acestei imagini, nici nu conteaza, ci DE CE ea persista?

Deunazi conduceam pe o strada normala, o banda pe sens. Pe banda mea, o masina nici macar smechera oprita fix pe mijlocul benzii, fara intentie da ceda macar un centimetru celor aflati totusi in trafic. Soferul, afara, de vorba cu un cunoscut. In fata mea, o masina a Politiei Comunitare. Intentia lor initiala a fost sa-l depaseasca dar de pe contrasens venea alt sofer, pe sensul lui de mers. Probabil ca politistul s-a iritat pe moment cum as fi facut si eu, frustrat ca nu poate trece.
Deschide geamul si ii spune omului sa-si mute masina. Ala se uita la el calm, cu o figura de functionar si ii spune linistit deja jumatate intors inapoi spre interlocutorul lui "O mut, domnule, vezi-ti de treaba ta!".
Si gata. Ma asteptam sa se lase cu bastoane peste gura, cu genunchi in rinichi, cu chestii de astea. Eu daca as fi fost Steven Segal sau macar Politist Comunitar asa as fi facut. Pentru ca, printre altele, asta era treaba mea. Sa fac nesimtitii sa vada cand sunt nesimtiti in trafic.
Nu, respectivul politist a inchis geamul si a plecat, eventual lasandu-ma pe mine sa fiu frustrat la randul meu ca trebuie sa-l ocolesc pe dobitoc.

Am inteles atunci ca lipsa noastra de respect vine din ceva mia subtil. Din lipsa de respect a fortelor de ordine fata de ele insele.
Pai cum sa te dai jos sa il iei de guler si sa-l dai cu capul de rabla cu care bloca strada cand tu ai un salariu mediu, esti fost baietas de cartier cu 12 clase, stii ca mai treci si cand esti in civil pe acolo si in esenta ti se rupe de toate neregulile astea, care nu-i asa, sunt de doi lei pe langa ce se intampla in tara si pe mapamond.
Si mai ales cand stii ca ala nu da doi lei pe tine si tot ce poti sa obtii de la el e un zambet superior insangerat si cu dintii sparti, ca al olimpicului la filosofie batut de bruta repetenta.

Silviu Prigoana zicea intr-o emisiunea, nu mai stiu unde, ca nu e adevarat ca in alte tari cetatenii sunt, vezi doamne, mai civilizati. NU. Sunt mai AMENDATI.

Respectul fata de ceilalti, fata de autoritate, de stat, fata de cei pe care i-ai pus acolo ca sa iti fie tie mai bine, lipseste din cauza lucrurilor marunte, din fapte de zi cu zi. Din gunoiul aruncat de la balcon pe geam in amiaza mare, din scuipatul pe strada, din lasat pe trotuar rahatii cainelui scos la plimbare pe bulevard, din respectul fata de ceilalti in trafic, din parcatul si fumatul in locurile
interzise. Din toate cele marunte care in loc sa ne fie trecute cu vederea, ne-ar fi imputate sub forma unei simple amenzi.

Exista in majoritatea oraselor la ora asta hotarari de consiliu local care interzic scuipatul si aruncatul gunoiului pe strada, exista legi care interzic fumatul in locuri publice sau comercializarea alcoolului si tigarilor catre minori. Si? Se oboseste cineva sa le si puna in practica?

Asteptam sa fim izbiti toti de 16 ani incoace tot felul de momente de iluminare care sa ne "schimbe mentalitatea", avem impresia ca vom deveni fiecare un buddha mic care va arunca pet-urile in containerele speciale si nu se va pisa in ganguri. Timpul, integrarea in UE, maturitatea, etc , tot felul de forte exterioare ne vor face sa intelegem brusc importanta acestor lucruri.

Nu. Eu propun altceva, amendarea pentru orice contraventie, cat de mica. Vreau sa vad un gardian public, sau cum se mai cheama acum, care ma priveste in ochi si, fara sa il bufneasca rasul, imi da amenda pentru ca am aruncat tigara pe jos.

Eu unul cred ca am sa ma civilizez dupa maxim 3-4 milioane pierdute asa.

Teste de personalitate pentru taximetristi

Am ajuns in decursul anilor la o concluzie, de altfel banala, poate multi au simtit acelasi lucru dar nu au reusit sa si-o exprime.
Taximetristii sunt o specie aparte.

Oricum nu citeste nimeni blogul asta asa ca nu are rost sa fiu politically correct sa explic cum ca nu ma intereseaza cazurile particulare de genul "Tata meu e taximetrist si nu e deloc asa!"

Problema mea e ca niciodata nu stii langa cine te urci in masina. Pentru cineva mai consumator de adrenalina decat mine, poate fi un fel de sport extrem, de loterie, de experienta inedita.
Pentru mine e un mister cum de oameni care statistic trebuie sa fie cat de cat diferiti ajung sa aiba acelasi comportament. Prin ce proces misterios ajung toti peste noapte cei mai buni soferi, cei mai tari in gura, cei mai rapizi in reactii?
Cum invata peste noapte aceleasi injuraturi, cum asculta aceleasi manele sau ciocane in burta despre care habar nu are cu ce se mananca.
Ma rog, divaghez. Sa revenim.

Ideea mea pe ziua de azi, nu ca nu e destul de clara din titlu, e introducerea de teste obligatorii psihologice si/sau de personalitate pentru taximetristi, si eventual restul soferilor de transport in comun. Si nu de alea ca pentru permisul de conducere, unde trebuie sa apesi repede pe niste butoane cand se plimba niste patratele pe ecran (what the fuck?).
Teste care sa le releve inclinatiile spre violenta, mojicie, condus aiurea/periculos, lipsa de respect fata de pasageri, etc, etc.
Si care teste, ma rog, rezultatele lor, sa fie tinute in geam ca rovigneta. Atat, nu vreau sa ii se interzica unui marlan sa fie taximetrist, dar vreau sa pot alege cu cine sa merg.
De exemplu poate intr-o zi nu vreau sa merg cu un manelist marlan coleric, caruia ii place culoarea violet, se crede cel mai tare sofer de cielo galben, a facut 2 ani de puscarie pentru talharie, a incercat sa-si faca un rost in Italia de 3 ori, nu i-a iesit si e frustrat, injura toate femeile la volan pe care le vede si are telefon mai smecher decat bill gates. (Asta e alt mister. Telefoane mai smechere ca ale taximetristilor au poate doar baietii de la spalatoriile auto.)
Poate am chef sa caut un taximetrist melancolic si deprimat care asculta Leonard Cohen si care a fost profesor universitar. Ipotetic. Practic o sa alegem tot intre doi marlani, dar daca e sa iau bataie de la el ca am deschis geamul cand nu-i convine lui, macar stiu ca e vina mea.

Lasati-o dracului de adresa!

Motivul general pentru care urasc sistemul de dinainte de 89 e faptul ca ne-a lasat pe toti mutilati, handicapati la propriu, prinsi in niste retete idioate.
Pentru unele aspecte ale functionarii vietii de zi cu zi nu a existat revolutia din decembrie.
Au mers inainte, au ramas in uz pana azi, datorita eternelor mentalitati (un cliseu pe care il urasc) care dupa cum se stie, urasc sa se schimbe.
Sau poate daca sapam mai adanc, motivul nu e comunismul in sine, ci natia noastra. Dar asta e alta poveste.

Oricum, ideea de azi e simpla, se adreseaza primariilor, postei romane, de ce nu politiei si tuturor institutiilor care "identifica" cetateanul zilnic inainte de a-i comunica, inmana, preda sau lua ceva.

Lasati-o dracului de adresa! S-a inventat codul numeric personal (CNP)

La ce ma refer?
Simplu, sa luam o situatie ipotetica, de neconceput pana in 89. Sa presupunem ca am mai multe apartamente sau case, proprietate personala. Perfect plauzibil si comun azi.
Sa zicem doua, in Cluj si in Iasi.
Sa zicem ca ne facem buletin de Cluj (unii ar putea pretinde ca sunt aproape anarhist daca pretind ca buletinele pot functiona si fara adresa pe ele, deci sa lasam discutia asta pe alta data).
Si la un moment data ne hotaram ca avem noi chef sa stam vreo 2 saptamani in Iasi, ca asa vrea muschiul nostru de proprietar multiplu.
Si ne facem un abonament la o revista din strainatate de exemplu.
Eh. Cum facem sa ridicam revista? Pe ce adresa facem abonamentul?

Daca il facem pe Cluj, nu e nici o problema din punctul de vederea al postei romane. Pot sa iau trenul si sa-mi ridic revista, daca am bani si timp aiurea de cheltuit. Asta dupa ce voi fi instiintat prin telepatie de catre cutia postala din Cluj ca mi-a venit fluturasul care ma anunta ca a ajuns revista.
Solutie proasta.

Daca il facem pe Iasi e foarte convenabil pentru noi. Vine frumos fluturasul acolo unde te si afli, poti sa te duci sa-ti iei revista si nu dureaza 24h dus intors pana la oficiul postal.
Ajungi la posta, stai la rand (eventual intai la alt ghiseu) si cand ajungi in fata, intinzi fluturasul, tanti de acolo se ridica binevoitoare, vine cu revista, o vezi, e atat de aproape, te si imaginezi pe buda savurand-o.
Da sa completeze in catastif ceva si zice absenta in timp ce scrie : "Buletinul va rog!"
Tu il intinzi calm, ea se uita pe el, se incrunta, se uita pe fluturas, se uita iar in buletin, se uita la tine, iar se incrunta si pana la urma cuvanta: "Pai dumneavoastra nu sunteti Ion Ionescu din Iasi, strada Independentei nr 11, sunteti Ion Ionescu din Cluj, strada Avram Iancu nr 24. Nu pot sa va dau revista!"
Tu oscilezi intre a intinde mainile pasiv intre doua variante.

Poti spune:Da, doamna, m-ati prins, asa e, am venit azi noapte intr-o fuga de la Cluj, l-am omorat pe Ion Ionescu din Iasi, strada Independentei nr 11 ca sa-i iau cheia de la cutia postala, nu mi-a dat-o de buna voie, am luat fluturasul din ea si am venit intr-o fuga la oficiul postal ca sa beneficiez gratuit de o superba revista care nu ma intreseaza, nefiind a mea.

Sau poti sa o iei de cap, sa o dai cu el de masa, sa furi revista si sa pleci, ca sa nu mai explici de 100 de ori situatia , clara de altfel.
Daca alegi sa-i explici calm ca cei doi Ionescu sunt de fapt unul si acelasi si ca nu intelegi ce treaba are adresa in identificarea unui om, ei ca institutie de genul asta ar trebui sa-si gaseasca alte modalitati, cum ar fi cnp-ul, pentru in ziua de azi tu poti sa ai cate case vrei, sa stai unde vrei si sa ai un singur buletin (apropo, pasaportul nu are adresa, ce haos la nivel mondial trebuie sa provoace acest fapt).
Ti se propun mai multe solutii. Poti sa-ti inchiriezi o casuta postala. N-ai chef, ai 7 case, stai cate 2-3 saptamani in fiecare si nu ai chef sa platesti 7 chirii. Dar sa zicem.
Mai exista o solutie si mai aberanta. Buletinul nu ajunge sa te indetifici, nici adresa in cazul asta. Poti sa aduci o copie dupa contractul de casa.
Serios? De ce nu 3 martori care sa jure pe rosu ca tu esti Ion Ionescu, ca e revista ta ? De ce nu dai o declaratie pe proprie raspundere? De ce, de ce, de ce...
De aia.
Sa nu mai vorbesc de situatia in care ai un credit sau orice fel de contract in desfasurare pe termen lung (telefon mobil, internet , etc) si ti se schimba numele prin casatorie si eventual SI adresa. Uau! I-ai nenorocit pe saracii oameni.
Companii de multe milioane de euro nu mai stiu pe unde sa scoata camasa pentru ca nu te mai gasesc in "soft". Numele nu mai corespunde, adresa, rezerva idiotilor, nici atat, haos, par smuls, telefoane.
Cand era atat de simplu sa legi un contract de un cnp.

Cat de destept sunt ?!?

Un raspuns rapid, care imi vine in minte, e "Foarte!". Dar nu asta vreau sa spun prin articolasul asta introductiv.
E de fapt un pretext de a explica de ce ma adaug si eu milioanelor de bloguri (de) aiurea.
Ideea e ca in daca stai mai mult de week-en in tara asta incepi sa-ti pierzi din entuziasm si incepi sa vezi si lucrurile care nu merg asa de bine, care scartaie, care par a fi gandite cu curul sau care sunt rezultatul incompetentei in cel mai bun caz, daca nu al rea-vointei.
Ce poti sa faci cand incepi sa vezi in stanga si-n dreapta lucruri de-andoaselea?
Dupa ce iti trece valul de iritare, pui mana pe telefon sau e-mail.
Daca ai noroc, la capatul celalalt vei primi un raspuns politicos, pseudo-intelegator, ai sa incepi sa crezi ca persoana respectiva sufera si ea alaturi de tine, o vezi cum isi smulge parul din cap din cauza situatiei pe care i-o expui si pe care o gaseste si ea la fel de frustranta.
Apoi iti promite ca vei obtine un raspuns, ca situatia se va rezolva sau macar se va pune in discutie si in acelasi timp iti multumeste ce i-ai adus-o la cunostinta.
Esti in al noulea cer.
Euforia ce provine din noua putere pe care ti-ai descoperit-o, cea a Cetateanului, e de scurta durata.
Problema nu dispare.
Exista o ruptura intre Cetatean si cei pe care el si i-a ales sa-l reprezinte, sa-i faca treaba, sa-l pazeasca, sa-l ... asa mai departe.
Nu exista nici un control, nici o penalizare, nici o amenda (toate astea nu functioneaza decat unidirectional),ci doar un simulacru de penalizare o data la 4 ani si in rest, directiile de comunicare de la diverse institutii de stat sau private descrise mai sus.
Frustrarea creste si incepi sa te intrebi daca oare esti tu cel mai destept din tara asta sau EI sunt extrem de prosti.
Altfel cum sa-ti explici cat de usor intelegi sa se rezolve atatea probleme din relatia TU-EI ?

Asa ca blogul asta se doreste un soi de indreptar, de ghid de rezolvat probleme cotidiene.
Poate ca asta le lipseste parlamentarolor, senatorilor, directorilor de prin ministere, functionarilor si angajatilor tuturor regiilor, primariilor, prefecturilo, companiilor private sau de stat care dorm in izmene la propriu in loc sa aiba EI ideiile astea.