periodic de frustrări cetaţeneşti

Razboiul oamenilor cu cainii

marți, decembrie 18, 2007

publicat de Cristian Baltatescu @ 1:54 p.m.

Am sa precizez din start ca nu sunt pentru omorarea, schingiuirea sau exploatarea animalelor.
Am avut la diverse momente in viata animale de casa si am sa mai am.
Dar, peste toate astea, intre mine si niste animale, am sa optez intotdeauna pentru mine si confortul, siguranta si santatea mea.

Bineinteles ca ma refer la noua lege adoptata cu privire la interactiunile violente intre om, aceasta maimuta razboinica, si animale, acesti norisor de puf si de senzatii placute.
Vreau sa ma precizez ca nu consider ca legea nu e buna, e foarte buna si utila si nu consider ca existenta ei inseamna ca viata mea va fi mai lipsita de confort, siguranta ori sanatate. Nu sunt atat de ingust. Nu vad problema asta in termeni de noi contra ele, desi titlul ar putea sugera altceva.

Ce nu inteleg eu e altceva: dar la oameni, la oameni cand ajungem? Pentru atacarea oamenilor de catre animalele "comunitare" cine plateste? Mai nou exista cai si vaci comunitare. Cautati pe youtube "vaca", "vaca in oras", "cal in oras" si veti vedea ce vreau sa spun.
Cand vom gasi o rezolvare a problemei animalelor comunitare? Cand nu vi se va mai parea ca e normal ca orasul sa fie o rezervatie naturala de caini si pisici, doar pentru ca "asa era la tara", "sunt dragute", "sunt si ele niste suflete", "nu fac nici un rau", "orasul ar fi ciudat fara caini" si asa mai departe.

Revin si conchid. Legea care s-a dat e foarte buna, dar vreau si o lege pentru oameni, sa faca cineva puscarie si pentru cainele care ma musca pe mine, in orasul in care eu platesc impozite, parte din ele fiind folosite pentru plata unor servicii care ar trebui sa-mi asigure linistea si siguranta.
Nu sunt impotriva animalelor. Militez doar pentru oameni si un oras al oamenilor, pentru ca va asigur ca si oamenii sunt draguti, si ei au niste suflete si orasul chiar ar fi ciudat fara ei.

Blogged with Flock

Etichete: , , , , ,

Trocul politic

joi, decembrie 13, 2007

publicat de Cristian Baltatescu @ 9:50 a.m.

In aroganta lor politicienii ne cred imbecili. De pe inaltimile ametitoare ale functiilor dobandite trebuie ca le parem nu numai mici dar probabil ca si usor de pacalit.
De 18 ani de acum se chinuie sa ne faca sa-i credem ca isi iau rolul in serios. Cand vorbesc isi compun o figura ce nu lasa nici un dubiu, ce pare a considera de la sine inteles ca motivele prezentei lor acolo sunt pur altruiste. Aproape toti ar vrea ca noi sa credem, ca intr-o nopate in care sufereau de insomnie si-au dat seama ca motivul tulburarilor lor de somn era starea natiunii, bunastarea populatiei si siguranta sociala.
Numai ca uneori, cand castigul e prea mare, toate mastile sunt lasate deoparte si totul se intampla la vedere. Oricum ei mai au un as in maneca, intangibilitatea.
Nu sunt un idealist, stiu ca asa merg lucrurile si ca pe undeva asa e si normal. Bineinteles ca ei  nu sunt acolo pentru binele nostru, bineinteles ca adevarul e cel putin undeva la mijloc. Pe un grafic al binelui lor vs. binele nostru ei isi vor gasi intotdeauna un punct de optim, unde beneficiile lor se rasfrang si asupra noastra. Sau asa ar trebui sa fie, si as fi multumit.
Dar nu e asa, sistemul e deplasat demult spre capatul unde numai el, politicianul imbuibat, castiga ceva.
Si atunci, eu propun un alt sistem, aflat poate la o alta extrema, pe graficul sinceritatii de data asta.
Politica e oricum o mare piata in care se vinde de obice ce e la moda si ce se cere: socialism, democratie, curente populare, ce mai cere electoratul.
Propun un sistem politic, sau mai degraba electoral, 100% sincer.
Imi imaginez o campanie electorala cu declaratii clare, sincere, reale, care eventual sa fie cuprinse intr-un contract.
Nu credeti ca ati putea face o alegerea mult mai buna cand fiecare politician ar spune verde in fata de la inceput ce doreste sa castige el in mandatul respectiv si ce ofera la schimb?
Un mic exemplu cred ca e edificator.
Eu, Ion Ionescu ma anagajez ca in schimbul a:
  • o casa aproape gratuita de la RAPPS
  • un salar foarte mare timp de 4 ani, plus bonusuri
  • 10 calatorii in strainatate si masina de serviciu
  • 3 terenuri in zone cautate din bucuresti
  • o casa de vacanta la sinaia
  • 4 contracte cu statul castigate prin incredintare directa
  • 3 licitatii trucate pentru constructia unor drumuri
  • imunitate fata de DNA
sa ofer:
  • amenzi mai mici pentru depasirea vitezei legale in localitati
  • 3 scoli renovate
  • un parc de joaca pentru copii
  • asfaltarea a 5 strazi secundare
  • instalarea a 20 de stalpi de iluminat public
  • 10 audiente publice
  • un brad de craciun in acest cartier
Simplu, nu? Ai putea sta cu hartia asta in mana si sa bifezi intr-o parte sau alta, pe masura ce punctele sunt atinse. Poate mult mai putin decat promit ei de obicei, dar si mult mai realist si mai usor de urmarit.

Etichete: , ,

Te-ai intrebat cum arati fara nas?

joi, decembrie 06, 2007

publicat de Cristian Baltatescu @ 10:54 a.m.


Da, e o intrebare serioasa.
Te-ai intrebat vreodata oare cum arati dupa ce iti iei o fata de volan, la 30-40-50 la ora?
Oasele nasului sunt extrem de subtiri, in zona aia craniul nu e deloc o structura bloc. E un paienjenis de canale, orificii, structuri poroase. In esenta, foarte fragil. Si destul de greu de reconstruit, se folosesc suruburi, dalti, ciocanele. Neplacut.

Asa ca am sa trec direct la subiect. Inteleg ca nu esti la fel de cul, de smecher sau de sigur pe tine cu centura, dar eu zic ca merita avand in vedere cele de mai sus. Va asigur ca toate povestile alea despre cum o centura poate sa fie un dezavantaj intr-un accident, sunt prostii.

Pe scurt, purtati dracului centura aia, ca nu muriti. Dimpotriva.
Sau macar daca nu o purtati si luati amenda, nu mai comentati ca s-a luat ala degeaba de voi sau ca mai erau si altii fara centura, o meritati.

Etichete: , , ,

Circul cu mingea rotunda

marți, decembrie 04, 2007

publicat de Cristian Baltatescu @ 4:45 p.m.

Cotizam direct si indirect la un fenomen care nu mai e demult decent sau demn de atata atentie. E vorba bineinteles de "fenomenul fotbalistic". Pana si denumirea e enervanta. Ce e asa fenomenal la 22 de inchipuiti care alearga dupa o minge?
Bun, viziunea mea e simplista, stiu, mi se poate replica ca nu inteleg pasiunile si placerile altora, ca sunt subiectiv. Asa si?
Ce e de inteles la sute de mii de "suporteri" ale diverselor echipe, a se citit aduntatura de alintati, inculti, misogini si imaturi?
Ce e de admirat la o sleahta de increzuti care isi masoara succesul in masini si femei?
Da, inteleg ca sunt platiti de cluburi, majoritatea private. Atunci as vrea sa nu-i mai vad la rubrica Sport numai pe ei, nu numai fotbalul e Sport. N-am mai auzit o stire despre Sah din 1993.
Si nu e vorba numai despre asta, iarasi, stiu ca pot sa schimb canalul.
Dar se cheltuie bani din banii mei pentru a stapani gloatele de suporteri tot mai salbatici care vin la derbiurile tot mai disputate.
Se cheltuie bani si cu echipa nationala, de a caror performante nu mai e nevoie sa amintesc.

In esenta nu mai vreau sa mai aud de fotbalisti si nevestele lor, de grupa de la nu stiu care campionat in care a nimerit Romania sau Steaua, de omniprezentul Becali, de antrenorii la fel de orgoliosi, de acest circ in general.

Ideea pentru azi e: Fotbalul sa nu mai fie sport, sa fie un joc. Ca Nu te supara frate, doar ca mai putin inteligent.

Etichete: , , ,

  .